“Sunt un om care a înțeles că iubirea nu oferă garanții, că ea devine uneori amărăciune, că fiecare fluture din stomac își ia zborul și că, oricât de mult am iubi și oricat de mult ne-am dărui, oamenii ne pot abandona, ca și cum nu am însemnat nimic pentru ei.”

“Nu-mi mai amintesc de momentele în care m-
ai dezamăgit, dar nu voi putea uita niciodată
momentele în care mi-ai umplut inima de
fericire, până la refuz.
Nu-mi mai amintesc de câte ori nu mi-ai
făcut pe plac, dar nu voi putea uita niciodată
de câte ori mi-ai făcut bucurii şi mi-ai
respectat dorinţele.
Nu-mi mai amintesc de lacrimile pe care mi
le-ai provocat, dar nu voi uita niciodată de
câte ori m-ai făcut să zâmbesc şi să râd cu
toată fiinţa mea.
Nu-mi mai amintesc răceala şi indiferenţa
privirilor tale, dar nu voi uita niciodată
privirile cu care m-ai făcut să mă simt cea
mai frumoasă, cea mai dorită şi cea mai
iubită femeie din lume.
Nu-mi mai amintesc de câte ori mi-ai lipsit,
dar nu voi uita niciodată de câte ori mi-am
găsit pacea şi alinarea în braţele tale
protectoare.
Nu-mi mai amintesc nimic din
imperfecţiunile tale, dar nu voi uita niciodată
că tu ai fost perfect pentru mine.
Nu-mi mai amintesc de câte ori nu mi-ai spus
ceea ce mi-aș fi dorit să aud, dar nu voi uita
niciodată că mi-ai spus mereu adevărul și că,
de foarte multe ori, vorbele tale au fost
mângâieri pentru mine.
Nu-mi mai amintesc de câte ori m-am îndoit
de tine, dar nu voi putea uita niciodată că tu
ai fost demn de toată încrederea mea și că m-
am simțit în siguranță în sufletul tău și
alături de tine.
Nu-mi mai amintesc lucrurile pe care nu le-
ai făcut, dar nu voi uita niciodată toate
lucrurile frumoase și sacrificiile pe care le-ai
făcut pentru mine.
Nu-mi mai amintesc de câte ori m-am simit
neglijată, dar nu voi uita niciodată de câte
ori mi-ai șters lacrimile, m-ai încurajat, m-ai
copleșit cu dragoste, m-ai protejat și m-ai
făcut să mă simt universul tău.
Nu-mi mai amintesc de câte ori ai plecat, dar
nu voi uita niciodată că mereu te-ai întors la
mine.